vineri, 28 mai 2010

aceia de acolo, de aici, nu suntem noi. asta nu se întâmplă *

o voce străină mi-a spus, rezistă, rezistă în pula mea până la capăt.
apoi alta șoptit, urmează susurul apei, acolo stă femeia cu pielea de lună.
după aceea mi-am dus mâna la față ca și cum m-aș fi șters de ceva.

în timpul ăsta prelung cât am dus de la scrumieră la gură țigara,
nu puteam să gândesc decât asta: până mâine dimineață vom fi
morți cu toții. și chiar de va scăpa vreunul, se va simți ca și cum
s-ar fi trezi amnezic într-un oraș fără oameni.

cu capul pe spate, pe speteaza scaunului, gata de tăiere.
și dansul lor radiografiat, hidos, paralitic.

mai departe de aici nu se poate. vine hipnoza luminilor mov,
liniștea albă a holurilor, unde nu sunt vise cu flori carnivore,
teama de fluturi de noapte.

până mâine dimineață vom fi morți cu toții.


*i m not here, this isn t happening- radiohead how to disappear completely

vineri, 6 noiembrie 2009

november blues

lumina din baie a neonului in fiecare dimineata si
chipul meu din ce in ce mai greu de recunoscut in
oglinda. iar cand ai fost atat de mult timp singur
asta nu se mai sterge nu se mai ia din privire. inca

nu a huruit primul tramvai chet baker canta chiar
aici intre blocuri pe aleile astea acoperite de frunze
in fata la ramada hotel. trebuie doar sa asculti cu

atentie. de cinci luni in camera asta tu nu ai mai
sunat iar uneori ma gandesc la tine. dar in locul
acela care voiai sa ma duci eu fusesem demult
si m-am simtit la fel de singur ca oriunde. ce pula

mea facem noi aici iti amintesti? asa ma-i intrebat
si fraierii aia curatau plaja si eu stateam intins pe
cimentul terasei apoi te-ai intins si tu langa mine

marți, 27 octombrie 2009

copiii din flori atomice, adiere prin falduri la cernobâl

ca în mijlocul unui accident aviatic
şi nu vrei să fii tras de acolo
apoi ca după prăbuşire

aşa cum se vede lumina în drum spre plutonul de execuţie
şi numai am voce nici gânduri nici sex

aşa cum se simte adierea pe eşafod vaporoasă
şi-n capul meu o cutiuţă muzicală
o muzică de amorţit molii
un cântec de leagăn pentru amnezici

ca într-un vis de cirotic îmbibat de morfină
prea mult timp lipit de pereţi
prea mult timp înăuntru
loredana sunt un câine
pe care au uitat să îl înece la naştere

uită-te în ochii mei uită-te bine
este o zi bună pentru a-ţi vopsi unghiile cu negru
pentru a recita in oglinda
how to dissapear completely

este o zi atât de bună pentru a muri
este o zi atât de bună pentru a muri
este o zi atât de bună pentru a muri

vineri, 23 octombrie 2009

cu emilian pal

nici nu mai ştiu cum miros iernile în sulina a fum cred
dar străzile sunt înguste şi camerele şi sufletele şi acolo
ajungi tot timpul acasă dar nu te simţi niciodată acasă

şi mama ta nu este maică-ta şi tatăl tău nu este tatăl tău
şi femeia pe care o fuţi nu este femeia ta acolo e doar
o ghemuire sub ape se trăieşte doar din amintiri ca şi
în poezie întotdeauna s-a întâmplat ceva mai bun înainte

dar poţi să întinzi mâna după păsări acolo să atingi
vapoare să vorbeşti cu străinii să-ţi urăşti duşmanii
să spui adevărul să mori încet cum ar trebui să moară
oricine şi asta nu se ia nu se şterge la proba balistică

miercuri, 21 octombrie 2009

20 oct 2009

oricat as scrie nu raman decat poemele alea sase
ultimii cinci ani mai mult intr-o camera sau alta
trei joburi doua femei ( un prieten mi-a s pus odata
bai vico parca esti o fantoma cand te-a uitat toata


lumea tu apari apoi cand vine omul intr-o dimineata
sa-si bea cafeaua la tine e camera goala si pare
ca nu a stat nimeni niciodata acolo ) iar peste toate
gandul asta ciudat ca cine ramane ultimul a pierdut


nici nu mai stiu cand m-am gandit prima oara la
asta dar am imaginea clara in cap o dimineata
ploioasa cu afise electorale lipite pe stalpi cu noroi
si cu frunze pe strazi dupa calea ferata in tulcea
20 oct 2009

dupa un timp nu iti mai lipseste nimeni la fel cum
nici tu probabil nu mai lipsesti nimanui te bagi
in pat si iei gaturi lungi de tarie ( sau ketof in
curele secetoase de doua saptamani fara alcool )


din cand in cand te duci si te uiti in oglinda te uiti
la tine atent si nu simti nimic cand te barbieresti
dimineata sentimentul ca il barbieresti pe un altul

27 de ani e o varsta numai buna pentru a invata
sa gatesti rafinat sa te lasi dus prin zile de micile
tale obsesii doua lingurite de cafea una de zahar
si 4 tigari asa incepi orice zi si nu te mai sperie

27 de ani e o varsta numai buna pentru a invata
sa traiesti singur sa te gandesti la moarte
sa joci poker sau snooker online si alte cacaturi

marți, 20 octombrie 2009

20 oct 2009

la trei dimineata dupa doar cateva ore de somn
in ultimele zile nu exista amintiri in care s-adormi
e doar camera asta fututa cu pielea ei aspra
si luminile rosii intermitente ale avioanelor

este ca dupa dezintoxicare greul incepe abia atunci
cand trece durerea cand iesi pe poarta spitalului
e ca si cum as incerca sa iti explic tristetea asta
cand inserarea schimba culoarea peretilor

uneori insa poti vedea totul atat de clar la fel cum
stii ca niciodata nu trece de tot nu se vindeca
raceala aia specifica incaperilor nelocuite de mult si
doar valiumul mai bun decat orice trup de femeie