nici nu mai ştiu cum miros iernile în sulina a fum cred
dar străzile sunt înguste şi camerele şi sufletele şi acolo
ajungi tot timpul acasă dar nu te simţi niciodată acasă
şi mama ta nu este maică-ta şi tatăl tău nu este tatăl tău
şi femeia pe care o fuţi nu este femeia ta acolo e doar
o ghemuire sub ape se trăieşte doar din amintiri ca şi
în poezie întotdeauna s-a întâmplat ceva mai bun înainte
dar poţi să întinzi mâna după păsări acolo să atingi
vapoare să vorbeşti cu străinii să-ţi urăşti duşmanii
să spui adevărul să mori încet cum ar trebui să moară
oricine şi asta nu se ia nu se şterge la proba balistică
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu