copiii din flori atomice, adiere prin falduri la cernobâl

ca în mijlocul unui accident aviatic
şi nu vrei să fii tras de acolo
apoi ca după prăbuşire

aşa cum se vede lumina în drum spre plutonul de execuţie
şi numai am voce nici gânduri nici sex

aşa cum se simte adierea pe eşafod vaporoasă
şi-n capul meu o cutiuţă muzicală
o muzică de amorţit molii
un cântec de leagăn pentru amnezici

ca într-un vis de cirotic îmbibat de morfină
prea mult timp lipit de pereţi
prea mult timp înăuntru
loredana sunt un câine
pe care au uitat să îl înece la naştere

uită-te în ochii mei uită-te bine
este o zi bună pentru a-ţi vopsi unghiile cu negru
pentru a recita in oglinda
how to dissapear completely

este o zi atât de bună pentru a muri
este o zi atât de bună pentru a muri
este o zi atât de bună pentru a muri

cu emilian pal

nici nu mai ştiu cum miros iernile în sulina a fum cred
dar străzile sunt înguste şi camerele şi sufletele şi acolo
ajungi tot timpul acasă dar nu te simţi niciodată acasă

şi mama ta nu este maică-ta şi tatăl tău nu este tatăl tău
şi femeia pe care o fuţi nu este femeia ta acolo e doar
o ghemuire sub ape se trăieşte doar din amintiri ca şi
în poezie întotdeauna s-a întâmplat ceva mai bun înainte

dar poţi să întinzi mâna după păsări acolo să atingi
vapoare să vorbeşti cu străinii să-ţi urăşti duşmanii
să spui adevărul să mori încet cum ar trebui să moară
oricine şi asta nu se ia nu se şterge la proba balistică

20 oct 2009

oricat as scrie nu raman decat poemele alea sase
ultimii cinci ani mai mult intr-o camera sau alta
trei joburi doua femei ( un prieten mi-a s pus odata
bai vico parca esti o fantoma cand te-a uitat toata

lumea tu apari apoi cand vine omul intr-o dimineata
sa-si bea cafeaua la tine e camera goala si pare
ca nu a stat nimeni niciodata acolo ) iar peste toate
gandul asta ciudat ca cine ramane ultimul a pierdut

nici nu mai stiu cand m-am gandit prima oara la
asta dar am imaginea clara in cap o dimineata
ploioasa cu afise electorale lipite pe stalpi cu noroi
si cu frunze pe strazi dupa calea ferata in tulcea

20 oct 2009

dupa un timp nu iti mai lipseste nimeni la fel cum
nici tu probabil nu mai lipsesti nimanui te bagi
in pat si iei gaturi lungi de tarie ( sau ketof in
curele secetoase de doua saptamani fara alcool )

din cand in cand te duci si te uiti in oglinda te uiti
la tine atent si nu simti nimic cand te barbieresti
dimineata sentimentul ca il barbieresti pe un altul

27 de ani e o varsta numai buna pentru a invata
sa gatesti rafinat sa te lasi dus prin zile de micile
tale obsesii doua lingurite de cafea una de zahar
si 4 tigari asa incepi orice zi si nu te mai sperie

27 de ani e o varsta numai buna pentru a invata
sa traiesti singur sa te gandesti la moarte
sa joci poker sau snooker online si alte cacaturi

20 oct 2009

la trei dimineata dupa doar cateva ore de somn
in ultimele zile nu exista amintiri in care s-adormi
e doar camera asta fututa cu pielea ei aspra
si luminile rosii intermitente ale avioanelor

este ca dupa dezintoxicare greul incepe abia atunci
cand trece durerea cand iesi pe poarta spitalului
e ca si cum as incerca sa iti explic tristetea asta
cand inserarea schimba culoarea peretilor

uneori insa poti vedea totul atat de clar la fel cum
stii ca niciodata nu trece de tot nu se vindeca
raceala aia specifica incaperilor nelocuite de mult si
doar valiumul mai bun decat orice trup de femeie

unde isi dau ultima suflare elefantii

20 oct 2009

imagineaza-ti ca ai sindromul alzheimer te trezesti
intr-o zi si nu-ti amintesti cum te cheama nu-ti
amintesti nici de dl corneliu nici de alina nici
de vaca aia desenata pe peretii biroului poti

in fotoliu cu coniacul in mana asa astepti nebunia
linistea care creste acolo si in rastimpuri zambesti
cum o astepti pe loredana la 8 30 langa piata
asa astepti nebunia fara teama cu privirea in jos

intr-un apartament cu doua camere la etajul trei
undeva prin aviatiei la doua statii de baneasa
intr-o zona draguta de blocuri cu doar patru nivele

de la tine pana la chiosc sunt 216 pasi pana in parc
1148 de la un perete la altul 7 in coltul ala putrezesc
amintirile acolo iti faci cea mai buna cafea
cel mai bun sandvis acolo manichiura perfecta

racoarea asta pe care o simti in spate in ceafa
nu este moartea e doar o dimineata de toamna
cu masini si cu ploaie cu toate geamurile deschise