aceia de acolo, de aici, nu suntem noi. asta nu se întâmplă *

o voce străină mi-a spus, rezistă, rezistă în pula mea până la capăt.
apoi alta șoptit, urmează susurul apei, acolo stă femeia cu pielea de lună.
după aceea mi-am dus mâna la față ca și cum m-aș fi șters de ceva.

în timpul ăsta prelung cât am dus de la scrumieră la gură țigara,
nu puteam să gândesc decât asta: până mâine dimineață vom fi
morți cu toții. și chiar de va scăpa vreunul, se va simți ca și cum
s-ar fi trezi amnezic într-un oraș fără oameni.

cu capul pe spate, pe speteaza scaunului, gata de tăiere.
și dansul lor radiografiat, hidos, paralitic.

mai departe de aici nu se poate. vine hipnoza luminilor mov,
liniștea albă a holurilor, unde nu sunt vise cu flori carnivore,
teama de fluturi de noapte.

până mâine dimineață vom fi morți cu toții.


*i m not here, this isn t happening- radiohead how to disappear completely